Virgil Cândea: Un roman cu o sobrietate de cronicã
Recent a apãrut în Suedia unul dintre cele mai bune romane istorice româneşti şi, incontestabil, cel mai frumos omagiu istoric fãcut lui Vlad Ţepeş. Opera este scrisã, cum ne şi aşteptam, de un român: Paul Lahovary, prozator emerit cunoscut pentru o altã creaţie de înaltã clasã şi de puternicã vibraţie spiritualã româneascã: „Vântoasele“. Pentru cã doar un compatriot al lui Vlad Ţepeş ar fi putut sã compunã în onoarea sa o povestire cu expresie modernã (dar atât de contemporanã prin spiritul şi înţelegerea eroului), manierã în care sunt prezentate, prin adaptarea atât a istoriei cât şi a miturilor, toate elementele capabile sã nSe restituie statura legendarã a lui Vlad Ţepeş.
Dupã o întreagã literaturã consacratã acestuia — una dintre cele mai bogate bibliografii dedicate unui domnitor român, o literaturã care merge de la studii erudite pânã la fanteziste şi chiar triviale „istorii cu vampiri“ publicate pânã în zilele noastre, lectura romanului scris de Paul Lahovary constituie nu doar o delectare ci, mai mult chiar, o purificare. Ceea ce captiveazã este stilul concis, de o sobrietate de cronicã, fãrã o metaforã inutilã, fãrã un singur cuvânt impropriu, fãrã o singurã situaţie anacronicã, fãrã un singur detaliu fals.
Paul Lahovary asociazã în ţesãtura romanului figura legendarã a lui Ţepeş şi a aceleia, tot atât de legendarã (şi, de asemenea, cu Faptã realã şi magnificã) a Meşterului-zidar Manole. Un artificiu cronologic admis: acela de a substitui domnitorului Neagoe Basarab, personalitatea unui Domn — luptãtor anterior; unul asociat în mod fericit cu celãlalt, douã secvenţe încãrcate de cea mai puternicã semnificaţie în istoria românã din secolele XV şi XVI, traducând rezistenţa armatã anti-otomanã (victoriile lui Vlad Ţepeş) şi rezistenţa spiritualã (construcţia Mãnãstirii Argeşului).
Bineînţeles cã nu voi putea rezuma aici romanul lui Paul Lahovary. Noi cunoaştem foarte bine legenda Mãnãstirii Argeşului şi epopeea lui Ţepeş. Dar le regãsim în toatã ambianţa acestei cãrţi, a acestei mari cãrţi şi ar fi pãcat sã smulgem ceva din plãcerea de a o citi.
1977
______________________________
